706

Primii ani

Povestea noastră începe în 1932, când comerciantul evreu Nathan Mischonzniki cumpără din Germania mai multe echipamente de producție și le aduce în România. El pune bazele fabricii de discuri Electrecord, un nume care va intra în legendă în deceniile următoare.

Până în 1937, compania nu are un studio propriu de înregistrare și se limitează la multiplicarea plăcilor produse în străinătate. În această perioadă, chiar și înregistrările românești se fac peste hotare, la firma germană „Kristall”. După cinci ani de la inființare, Electrecord începe să producă primele materiale muzicale în studioul propriu.

Până la sfârșitul războiului, compania produce aproximativ 70 de mii de discuri anual,  iar principalii clienți sunt Radioul, Ministerul Propagandei și Societatea Compozitorilor Români. Electrecord mai colaborează și cu renumitele case de producție „Columbia” și „Odeon”, dar editează și materiale publicitare pentru firme comerciale.

Anii de glorie

În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică o metodă de înregistrare pseudo-stereofonică (uneori orchestra era repartizată pe un canal, iar vocea pe celălalt).

Anii ´70 sunt caracterizați prin înregistrări de o calitate îmbunătățită (dar slabă, în raport cu producțiile occidentale), precum și prin tiraje de ordinul zecilor de mii de copii lunar. Înregistrările se făceau, de acum, în studioul ce avea să se numească mai târziu „Tomis”, după fostul cinematograf ce se aflase în clădirea respectivă. În 1973 apar primele discuri stereo, compatibile însă și cu pick-up-urile mono. În anii optzeci, tirajul anual ajunge la 6 – 7 milioane de copii.

Încep să fie produse variante pentru străinătate ale unor discuri, cu textul recântat în limba engleză, precum și ediții pe casete audio. Anul 1983 aduce o nouă retehnologizare a liniei de producție, fiind aduse utilaje din Suedia.

Prin cenușa tranziției

După 1990, „Electrecord” a intrat treptat în declin, o dată cu apariția concurenței și cu încetățenirea CD-urilor. Societatea s-a găsit în impas în jurul anului 1996, când producția a stagnat din lipsă de cereri, însă doi ani mai târziu a fost salvată prin achiziționara utilajelor sale de către o societate britanică contra sumei de 40 de mii $ și prin vinderea clădirii în care se afla fabrica. Cu acești bani a fost cumpărat un studio de înregistrări performant.

Ulterior acestei schimbări, activitatea societății s-a reprofilat pe reeditări și înregistrări. CD-urile produse sunt multiplicate în România, Ungaria sau Anglia. Astăzi, tirajul lunar al CD-urilor nu depășește câteva mii de copii. În 2002, „Electrecord” a avut o cifră de afaceri de (echivalent) 2,16 milioane RON și un profit brut de 105.000 RON. În 2003, angajații societății au preluat de la stat pachetul majoritar de acțiuni „Electrecord” (59,76%).

În iunie 2017, Electrecord a editat albumul NAVI – “Songbird”, primul LP cu muzică ușoară (pop-indie) originală după o perioadă îndelungată.

“Electrecord” București (ELRD) a intrat în insolvență, potrivit deciziei Tribunalului București, din 29 ianuarie 2018, se arată într-un raport al companiei transmis Bursei de Valori București.

Un nou început

În prezent, echipa Electrecord a demarat un plan de relansare a companiei și lucrează la diversificarea serviciilor oferite de companie. Un program de editare a audiobook-urilor, materiale didactice în format audio, traininguri de producție de sunet și comunicare sunt proiectele pentru anul 2020.

Așa cum am făcut în ultimii 80 de ani, ne gândim în permanență a cei mai talentați artiști din România și le întindem o mână celor aflați la începutul carierei. Proiectul Electrecord Debut este dedicat copiilor și tinerilor care nu au cunoscut consacrarea și le oferă acestora șansa de a produce primele înregistrări într-un studio profesionist, cu un buget bine optimizat.

Sus