Primii ani
Povestea noastră începe în 1932, când comerciantul evreu Nathan Mischonzniki cumpără din Germania 
mai multe echipamente de producție și le aduce în România. El pune bazele fabricii de discuri Electrecord, un nume care va intra în legendă în deceniile următoare.
Până în 1937, compania nu are un studio de înregistrare propriu și se limitează la multiplicarea plăcilor produse în străinătate. În această perioadă, chiar și înregistrările românești se fac peste hotare, la firma germană Kristall. După cinci ani de la înființare, Electrecord începe să producă primele materiale muzicale în studioul propriu.
Până la sfârșitul războiului, compania produce aproximativ 70 de mii de discuri anual, principalii clienți fiind Radioul, Ministerul Propagandei și Societatea Compozitorilor Români. Electrecord mai colaborează și cu renumitele case de producție Columbia și Odeon, dar editează și materiale publicitare pentru firme comerciale.
Anii de glorie
În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică o metodă de înregistrare pseudostereofonică – uneori orchestra este repartizată pe un canal, iar vocea, pe celălalt.
Anii ´70 sunt caracterizați prin înregistrări de o calitate îmbunătățită, precum și prin tiraje de ordinul zecilor de mii de copii lunar. Înregistrările se fac de acum în studioul ce avea să se numească mai târziu „Tomis”, după fostul cinematograf ce se aflase în clădirea respectivă. În 1973 apar primele discuri stereo, compatibile însă și cu pick-up-urile mono. În ’80, tirajul anual ajunge la 6-7 milioane de copii.
Încep să fie produse variante pentru străinătate ale unor discuri, cu textul recântat în limba engleză, precum și ediții pe casete audio. Anul 1983 aduce o nouă retehnologizare a liniei de producție, fiind aduse utilaje din Suedia.
O tranziție lungă și dificilă
După 1990, Electrecord intră treptat în declin, odată cu apariția concurenței și cu utilizarea CD-urilor ca mediu predilect. Societatea se găsește în impas în jurul anului 1996, când producția stagnează din lipsă de cereri, însă doi ani mai târziu ea este salvată prin achiziționarea utilajelor sale de către o societate britanică contra sumei de 40 de mii de dolari și prin vinderea clădirii în care se afla fabrica. Cu acești bani este cumpărat un studio de înregistrări performant.
Ulterior acestei schimbări, activitatea societății se reprofilează pe reeditări și înregistrări. CD-urile produse sunt multiplicate în România, Ungaria sau Anglia. În 2002, Electrecord are o cifră de afaceri echivalentă cu 2,16 milioane RON și un profit brut de 105000 RON. În 2003, angajații societății preiau de la stat pachetul majoritar de acțiuni al companiei (59,76%).
Electrecord București (ELRD) intră în insolvență, potrivit deciziei Tribunalului București, din 29 ianuarie 2018, se arată într-un raport al companiei transmis Bursei de Valori București.
Un nou început
În prezent, noua echipă Electrecord demarează un plan de redresare a companiei, lucrând la reluarea editărilor și reeditărilor de discuri cu muzica unor artiști importanți ai ecosistemului muzical local și internațional și la diversificarea serviciilor oferite de companie, încercând totodată să restaureze istoria celui mai important label din istoria României.
