6050

Electrecord este prima casă de discuri românească, fiind înfiinţată în 1932. De-a lungul timpului, în studioul Electrecord au înregistrat cei mai mulţi dintre marii artişti ai României , din toate genurile muzicale.

În 1932, afaceristul evreu pasionat de muzică Nathan Mischonzniki (care are o firmă în
Germania ce se ocupă de negotul cu instrumente muzicale si partituri, firma fiind înfiintată inca
din 1900) cumpără aparatură de mâna a doua de la fabrica Kristall, din Germania, si o aduce la
Bucuresti. Reasamblarea utilajelor pentru prima fabrică de plăci activă la est de Viena durează un
an de zile. 
Primul disc presat la fabrica de viniluri din România (Orchestra Bănăteană Lută Iovită)
este lansat în octombrie 1934. 
Fabrica trece printr-o serie de schimbări de nume, de la Perfection la Homocord, fiind cel
mai bine cunoscuta în perioada interbelică ca si Cristal (nume împrumutat de la studioul de
înregistrări din Germania, Kristall, cu care se colaborează la Berlin si Viena). De abia în 1937 se
construieste primul studio de înregistrări audio din România (până atunci, artistii români,
precum Gică Petrescu si Maria Tănase, trebuind să facă naveta la Viena si Berlin să
înregistreze). 
În 1938, patronii fabricii adoptă numele Electrecord, care rămâne neschimbat până în
prezent. În 1939-1940 tirajul plăcilor turnate se ridică la 70.000 pe an.
Firma de înregistrări lucrează cu Radioul de stat, Ministerul Propagandei, Societatea
Compozitorilor Români si filialele românesti ale caselor Columbia şi Odeon, precum şi cu firmele
doritoare să-şi imprime reclamele audio.
În 11.06.1948, firma privată este confiscată de stat, conform cu Legea nationalizării (Legea
119) a Republicii Populare Române. Utilajele si tehnologiile sunt modernizate, iar activitatea casei
de discuri (fuzionată cu utilajele si spatiile de studio de la Columbia), se reia pe deplin în 1956.
Capacitatea fabricii permite un milion de plăci turnate pe an în 1957.
Tirajele cresc de la un milion de discuri în 1957 la 2.800.000 de discuri în 1964 şi la circa cinci
milioane în 1982 .

2

Primul album editat este Octetul în Do major pentru instrumente de coarde,
op.7 (dirijor: Constantin Silvestri).
Discurile de microsillon (din vinil) apar în 1956 (având diametrul de 17 cm – în formatul
cărtilor postale – si de 25 cm), în paralel merg si plăcile de ebonită. În 1958 apar primele viniluri cu
diametrul de 30 cm cu turatia standard de 33⅓ rpm, şi primele cărţi poştale cu diametrul de 17
centimetri, la aceeaşi turaţie. Discurile de ebonită au fost fabricate până în 1966.
Primele viniluri pseudo-stereofonice la Electrecord sunt înregistrate în 1966, iar primele
plăci stereofonice sunt lansate de Electrecord în 1973. Electrecord a realizat primul disc
stereofonic, sau pseudo-stereofonic – deoarece uneori orchestra era repartizată pe un canal, iar
solistul vocal pe celălalt. Din 1967 sunt produse exclusiv discuri de vinil.
Anii ’70 sunt caracterizaţi prin înregistrări de bună calitate, care „stau în picioare şi acum,
la nivelul celor mai exigente standarde”, precum şi prin tiraje de ordinul zecilor de mii de copii
lunar. Înregistrările se făceau, de acum, în studioul ce avea să se numească mai târziu „Tomis”,
după fostul cinematograf ce se aflase în clădirea respectivă. În 1973 apar primele discuri stereo,
compatibile însă şi cu pick-up-urile mono, iar la sfârşitul anilor ’70 sunt lansate pe piaţă primele
casete ( in 1975 facandu-se dotarea cu instalatia Electrosound, SUA). În anii 1977-1980 se
derulează un program amplu de investitii pentru a dubla capacitatea de productie la 6 milioane de
plăci si 800.000 de casete anual. 20% din productie era dedicată muzicii clasice, iar 80% era
dedicată genurilor de muzică populară si usoară. In anii 80, tirajul anual ajunge la 6 – 7 milioane de
copii. Încep să fie produse variante pentru străinătate ale unor discuri, cu textul recântat în limba
engleză, precum şi ediţii pe casete audio. Anul 1983 aduce o nouă retehnologizare a liniei de
producţie, fiind aduse utilaje performante din Suedia, prin firma Toolex Alpha din Suedia. Aceasta
este ultima modernizare pe care o are fabrica de plăci Electrecord de pe Bd. Emil Bodnăras (acum
Bd. Timisoara).
În anul 1993 Electrecord a început producţia de CD-uri, iar din 1994 a sistat
producţia discurilor de vinil. Activitatea societăţii s-a extins pe reeditări şi înregistrări. CD-urile
au fost multiplicate initial in Grecia, in Anglia, apoi in Ungaria si Cehia, iar in prezent, în
România. Astăzi, tirajul lunar al CD-urilor nu depăşeşte câteva mii de copii.

Share

Post comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sus